Hamlet
Hamlet at Radu Stanca theater in Sibiu
back
Sorry for the long period of silence….
It was a crazy period and a lot of things did happen. I had to move out of my Plantelor flat and finish the renovation of my own flat, and do believe me, the stress and the costs are crazy.
This year I started to make a lot of videos mainly for theater. I had the Edward theater play that is now at national theater in Bucharest. Me was very unhappy after this play. The work with Tocilescu - the director, was unsatisfactory and it wasn’t my case only
Next came the operetta with Razvan Mazilu piece Urban Kiss. A lot of work and some cool collaborations and ideas. because of that soon a video clip for Vlaicu Golcea and Marta Hristea superb track “Azi” will result.
After that I just had to rush over to Sibiu for a classical : HAMLET. Well, it was the DreamTeam in Sibiu at work: Buhagiar for scenography , Vlaicu Golcea for sound, Florin Fieroiu for choreography and me for the video department. For the first time working with the young director Radu Nica . Well, you will hear for sure about that theater play.
And now back in Bucharest, and I just got an email that two copies of my video Puzzle were sold in Copenhagen at the Galleri Tom Christoffersen . Now that is good news….
and the rest is silence :)
Inca un fis la piata universitatii
Proiectul din piata universitatii e exemplul cel mai bun:
Una s-a vrut a fi
Alta s-a intimplat acolo
Si mass-media alta a comunicat
Se pare ca e magia locului
RespiRo
Duminică, 9 decembrie, timp de doua ore, în inima Bucureştiului, la Rondul de la Universitate un generator de fum simbolizand o enorma teava de esapament, a provocat un nor ridicat la circa 3 metri deasupra solului.
«RespiRo» este un semnal de alarmă adresat autorităţilor şi şoferilor din Bucureşti. Mă adresez celor care ar putea să facă ceva ca traficul să fie mai liber, aerul mai respirabil, maşinile mai puţin poluante sau pur şi simplu mai puţine pe străzile oraşului. Cât priveşte autorităţile, această imagine are misiunea de a-i bântui pe unii dintre edili şi de a-i determina să devieze fluent circulaţia atunci când proiectele de reparaţii o cer. Pe lângă o strategie în jurul lucrărilor de amenajare a drumurilor, sperăm să vedem şi în Bucureşti, în sfârşit, un sistem inteligent de semaforizare sincronizată. Poate aceasta perspectiva îi va determina să le tremure mâna când semnează distrugerea parcurilor şi autorizează construcţii haotice si le va da de gândit atunci cand politia rutiera nu este exigenta cu cei care încurcă traficul.
Practic, prin acest experiment, bucureştenii, trecători sau invitaţi la eveniment, au asistat la proiecţia unui „scenariu apocaliptic” privind sufocarea în noxe a oraşului, din cauza traficului auto excesiv pe fondul unei administrări incoerente a acestuia.
Fumul non-toxic folosit pentru a da naştere norului a fost emis de un generator pe bază de ulei, având certificat de mediu.
Obiectivele propuse pentru proiectul “Respiro” sunt: evocarea exasperării la care s-a ajuns din cauza traficului aglomerat pentru ca autorităţile publice în măsură să amelioreze această situaţie (administraţie, poliţie rutieră ş.a.); semnalarea pericolului la care suntem supuşi zi de zi respirând aerul din Bucureşti şi conştientizarea şoferilor pentru a folosi pe cât posibil mijloacele de transport în comun sau autoturisme cu un grad de poluare redus.
Alături de mine în realizarea acestui proiect s-au aflat compania Toyota, pirotehnistul Daniel Pârvulescu, Centrul ArCuB care a facilitat obţinerea autorizaţiilor, Bloom PR şi Hotelul Intercontinental, care a găzduit, la cel de-al 21-lea etaj echipele de jurnalişti dornici să asiste la experiment, de la înălţime.
Din pacate proiectul nu s-a putut desfasura conform planului initial. Politia rutiera a fost impotriva actiunii care, desi aprobata de primarie, a suferit modificari ad-hoc: In loc de a avea o masina care rula in intersectia de la Universitate, pirotehnistii au trebuit sa mute generatorul de fum pe spatiul verde din fata teatrului. E uimitor excesul de zel al politiei rutiere atunci cand este criticata situatia din trafic, dar acelasi exces de zel lipseste cand ar trebui sa ia masuri pentru aceasta.
live in green hours
vlaicu/daniel/djvasile/oana/gontz/marta
video by cri
Cind “artistii” seamana cu politicienii
Oare de ce nu ma surprinde ? MCC a ignorat scrisoarea, se face ca ploua si nici gura nu ii miroase iar cind vezi rezultatul achizitiilor de pe site-ul www.cultura.ro …..
Din totalul de 140 de artisti doar 20 ar merita sa fie cumparati. Dar in afara de acest subiectivism ar merita poate subliniat ce s-a cumparat si mai ales cum de s-a ajuns ca 3 membrii ai comisiei sa isi cumpere lucrari de la ei insisi. Cred ca a fost tare dificila negocierea. Respectiv Solovastru Radu Calin , Covataru Dan si Palade Dan .
Orice alt comentariu cred ca e de prisos si acest rezultat al achizitiilor confirma ceea ce noi afirmam de la bun inceput.
Ceva e putred in MCC
ps: incercarile de a contacta pe cineva din minister sunt lovite de esec (telefoanele sunt offline sau nu se raspunde la ele)
Scrisoare deschisă către Adrian Iorgulescu, Ministrul Culturii şi Cultelor
Scrisoare deschisă către Adrian Iorgulescu, Ministrul Culturii şi Cultelor
Protestăm public faţă de ordinul Ministrului publicat pe site-ul Ministerului Culturii şi Cultelor, în data de 11.10.2007, care anunţa o sesiune de achiziţii de artă plastică.
Semnatarii acestei scrisori deschise doresc să pună în evidenţă faptul că sistemul prin care sunt făcute achiziţiile este unul prost gândit. El este ineficient, discriminatoriu şi contrar oricăror cutume europene.
Probleme de fond legate de statutul colecţiei care face obiectul sesiunii de achiziţii:
Deşi MCC face achiziţia, nu este deloc limpede cine este proprietarul de drept al colecţiei rezultate şi ce statut de patrimoniu are aceasta.
- Deşi, după cum este anunţat printr-o formulă ambiguă pe site-ul MCC, ştim că „achiziţia se face prin MNAC”, nu este deloc clar dacă MNAC girează profesional prin specialişti alegerea lucrărilor, gerează institutional achizitia sau urmează să fie depozitarul de facto al colecţiei. Ceea ce revine la a spune că nu există o clarificare a relaţiilor dintre MCC si MNAC din punctul de vedere al gestionării şi deţinerii colecţiei.
- Indiferent de statutul juridic al colecţiei şi de problema proprietăţii de drept asupra acesteia, ramîn ambigue criteriile de constituire a colectiei: deşi pare a fi vorba despre achiziţia unor lucrări reprezentative pentru arta contemporană românească, procedura de achiziţie face posibilă ofertarea oricărei lucrări „de artă plastică româneasca”, de pildă, pentru a lua un caz limită, o lucrare de secol XIX pe care moştenitorii direcţi ai autorului decid să o vîndă in cadrul sesiunii.
- Se adaugă la aceste ambiguităţi un fapt intolerabil pentru o instituţie ca MCC care ar trebui să acţioneze în condiţii de înaltă transparenţă, anume faptul că nicăieri nu sunt anunţate public identitatea şi numărul experţilor care vor face selecţia lucrărilor. Credem că este intolerabil să fim în situaţia de a nu şti nimic în legatură cu identitatea Comisiei, pînă în ultima zi înainte de termenul limită pentru depunerea dosarelor.
Ţinînd cont de toate acestea,
Nu suntem de acord cu:
1. Cine face achiziţii
Acum selecţia e făcuta la MCC în loc de MNAC.
- Este o comisie organizată ad-hoc, ce nu a fost oficial anunţată din timp. Nici până acum nu ştim cine face parte din ea.
Selecţia nu ar trebui făcută de MCC, ci de o comisie a MNAC formată din curatori angajaţi ai MNAC, adică din persoane conştiente, responsabile şi direct implicate în colecţia instituţiei din care fac parte.
2. Procedura prin care se fac achiziţii de artă contemporană
Criteriile de selecţie
Preselecţia lucrărilor nu poate fi făcută de către artist pentru MCC. Muzeul trebuie să se documenteze, să aleagă şi să decidă care lucrări pot face parte din colecţia sa.
Metodologia de selecţie a actualei sesiuni de achiziţii care nu permite comisiei o vedere de ansamblu a fenomenului artistic şi nici o selecţie în cunoştinţă de cauză a operelor.
Acum se întâmplă astfel:
- artiştii care au aflat de anunţ îşi fac dosare (aceste dosare sunt depuse de artişti personal), şi conţin fotografii ale unor lucrări originale sau cataloage
- perioada de depunere a dosarelor este extrem de scurtă (pentru mulţi artişti trei săptămâni nu sunt suficiente pentru a se informa şi a se pregăti).
Timpul acordat de comisie pentru selecţie
Daca o comisie formată din aproximativ 7 sau 8 membri trebuie să aleagă în aproximativ 10 ore dintr-un volum de aproximativ 600 de lucrări - presupunând că această comisie funcţionează cum a mai făcut-o şi în trecut - atunci patrimoniul naţional de artă plastică se creează printr-o selecţie de o lucrare pe minut, ceea ce este cel putin bizar. Mai mult, alegerea lucrării se face după un material impropriu. Fotografia unei lucrări poate ascunde vicii de tehnică şi nu redă complet dimensiunea estetică a lucrării. Normal ar fi ca lucrarea în sine să fie văzută şi selectată de către comisie.
3. Când se fac achiziţii
Achiziţiile de artă contemporană s-au făcut o dată la 6 ani şi în acelaşi stil.
Achiziţiile trebuie să fie o practică transparentă, FRECVENTĂ şi asumată a muzeului şi nu un ajutor social mascat din partea statului pentru artişti. Pentru acest lucru, muzeelor ar trebui să li se ofere un buget anual de achiziţii şi libertatea de a-l folosi în funcţie de criteriile specifice fiecărei instituţii.
4. Discriminarea introdusă de această sesiune de achiziţii
Actualul ordin al ministrului în privinţa achiziţiei de artă plastică este discriminatoriu faţă de lucrările care fac subiectul unui contract de exclusivitate cu galerii sau faţă de lucrări care aparţin unor colecţionari sau fundaţii şi care sunt disponibile pentru vânzare.
5. Principiul după care este organizată colecţia de artă contemporană
Credem că o colecţie trebuie să pornească de la lucrări şi nu de la dosare alcătuite de artişti. Un sistem sănătos oferă muzeelor posibilitatea de a face lucrul acesta fără intervenţia Ministerului. Suntem de părere că fiecare echipă curatorială a oricărui muzeu trebuie să poată decide asupra achiziţiilor proprii.
În final propunem:
- Eliminarea tuturor acestor discrepanţe prin propunerile de mai sus.
- Oprirea actualei sesiuni de achiziţii şi a cheltuirii inutile a 500.000 de euro.
- Iniţierea unei dezbateri publice care să ia în considerare disfuncţiile de mai sus.
Acest protest se concretizează, din partea artiştilor, prin refuzul de a participa la această sesiune de achiziţii datorită tuturor considerentelor enunţate anterior.
————————————————————————————
Anunt original al MCC-ului . Data introducerii: 11.10.2007
Ministerul Culturii şi Cultelor achiziţionează, prin Muzeul Naţional de Artă Contemporană, lucrări de artă plastică românească. Lucrările vor fi selecţionate şi evaluate de către o Comisie de selecţie şi evaluare constituită din specialişti în domeniu, recunoscuţi pentru competenţa profesională şi probitatea morală, numită prin Ordin al Ministrului Culturii şi Cultelor.
La procedura de selecţie pot participa persoanele având calitatea de autor în sensul Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi moştenitorii direcţi ai drepturilor patrimoniale de autor.
Prin faptul participării la procedura de selecţie, se presupune că persoanele fizice care vor propune spre achiziţie lucrări de artă plastică îşi asumă statutul de autor sau moştenitor direct al autorului, cu posibilitatea ca, în situaţia în care lucrarea (lucrările) va fi selecţionată, să negocieze cu Muzeul Naţional de Artă Contemporană un contract privind cesionarea drepturilor patrimoniale de autor asupra operei selecţionate.
Înscrierea la procedura de selecţie se va realiza fără taxă, prin depunerea la Muzeul Naţional de Artă Contemporană - Serviciul Economic, Teatrul Naţional Bucureşti, Galeria Etaj ¾, Bd. N. Bălcescu nr. 2, sector 1, 010051, a unei documentaţii care să cuprindă următoarele:
a) curriculum vitae al autorului, însoţit de material documentar asupra ultimei perioade de creaţie (catalog ; fotografii);
b) imagini referitoare la lucrarea/lucrările propuse spre achiziţie, însoţite de oferte de preţ.
Documentaţia poate fi depusă în perioada 15 octombrie - 02 noiembrie 2007.
Direcţia Generală Patrimoniu Cultural Naţional
————————————————————————————————
Lista de semnatari
-
Dan Popescu
-
Daniel Gontz
-
Matei Caltea
-
Dumitru Gorzo
-
Mihai Pop
-
Dan Perjovschi
-
Diana Dochia
-
Florin Ciulache
-
Emanuel Borcescu
-
Serban Savu
-
Catalin Burcea
-
Ana Banica
-
Vlad Nanca
-
Victor Man
-
Mircea Suciu
-
Marius Bercea
-
Liviana Dan
-
Mihnea Mircan
-
Matei Bejenaru
-
Nicu Ilfoveanu
-
Anca Benera
-
Stefan Caltea
-
Iuliana Vaslan
-
George Vasilache
-
Adriana Jebeleanu
-
Alina Popa
-
Vali Chinchisan
-
Ana Maria Micu
-
Catalin Petrisor
-
Alexandru Paul
-
Sorin Tara
-
Ildiko Muresan
-
Flavia Marele
-
Andras Szabo
-
Stefan Triffa
-
Oana Lohan
-
Bogdan Bordeianu
-
Radu Dumitriu
-
Aneli Munteanu
-
Stefan Cosma
-
Carmen Acsinte
-
Alexandru Radvan
-
Liliana Basarab
-
Mihaela Kavdanska
-
Dilmana Iordanova
-
Tudor Prisacariu
-
Ana Alexandra Blidariu
-
Larisa Sitar
-
Mircea Cimpian -
Berszan Zsolt -
Sebastian Moldovan -
Victor Velculescu -
Gili Mocanu -
Dragos Platon -
Gabriel Baldovin -
Dan Piersinaru -
Razvan Neagoe -
Alina Tudor -
Nicolae Onucsan -
Mihai Zgondoiu -
Donald Simionoiu -
Alexandru Antik -
Rudolf Bone -
Ioan Augustin -
Alexandru Patatics -
Eugen Alexandru Gustea
Cine mai doreste poate sa se alature actiunii, luni urmind a fi depusa scrisoarea la MCC. Ea poate fi semnata fie la sediul galeriei H’Art, fie puteti sa trimiteti un mail pe adresa event@hartgallery.ro in care sa va exprimati acordul.
things in the meantime
I just discovered the Make Magazine… it is great… hmmm… delicious….
a lot of commercial work…
preparing the december intervention in public space…
preparing the december exhibition at h’art gallery
and the december concert in london with vlaicu golcea and the gang
and some new lamps….
off in trouville
one week of doing short films… life can be great, the only problem is with the french keyboard….
Bulina si Cladirea
Calea vitan 55-59
Nu am fi putut omite din lista noastra de cladiri expertizate si incadrate in clasa de risc esthetic I, aceasta cladire emblematica pentru viata mondena a bucurestiului. In mod clar, o arhitectura exportata si implementata aici de catre statul prieten turc. O arhitectura burlesca, un circ modern, o cupola ampla pe un volum disproportionat, o fatada jucata naiv, un amalgam de gresii si placari, colorat ca o casa de turta dulce. Nu putem decat tanji dupa o eleganta pe care se pare ca nu o vom atinge prea curand.
Buzesti 75
Este inca greu de crezut ca intr-o zona atat de centrala, aproape de inima unui district de afaceri, mai putem vedea inca astfel de arhitecturi, lipsite practice, de orice. Iar daca pvc-ul alb de la ferestre ne lasa impresia de wc public, atunci gresia portelanata si aparatele de aer conditionat plasate atat de dibaci pe fatada ne indigna intr-atat incat aproape ca trecem cu vederea culoarea verde murdar a fatadei tencuite. Un tot saracacios si ponosit ce ne aminteste de tarile lumii a treia. “Less is more” nu va avea niciodata sens intr-o lume a mizeriei.
Unirii 37
De la numarul 37, tribunalul municipiului Bucuresti ne aduce aminte de trista epoca a regimului totalitar. Veleitara a unor mosteniri culturale inca greu de lepadat, cladirea se afla de altfel intr-om deplina si cruda asonanta cu sistemul pe care il gazduieste, la fel de corupt si tributar unei perioade de trista amintire. Forme vechi, imbracate in haine (materiale) noi, o caricatura poate, a sistemului juridic, la scara monumentala déjà consacrata a vechiului sistem. Aceasta ar fi putut fi o gluma sau un exercitiu stilistic demn de luat in considerare, dar din pacate, nu avem de a face decat cu o arhitectura filtrata de perioada de tranzitie.
Strada polona 56
Celebrul “perete Cortina” din sticla, asezonat cu montanti metalici verticali si orizontali, in culori mai mult sau mai putin sobre ce bantuie arhitectura moderna de mai bine de cincizeci de ani, par a fi inca in mare voga pe meleagurile natale. Daca la inceputurile modernismului acestea faceau furori in peisajul skyline-ului din Chicago sau New York, perioada postmodernista le-a oferit inca o sansa de afirmare. Acest tip de arhitectura, contemporan cu celebra dacia 1300, se poate retrage in sfarsit la pensie.
Cladiri de imbulinat
Multa lume se leaga de faptul ca m-am luat doar de sediul de politie. Well, de fapt m-am luat de mai multe cladiri. Mai multi oameni au mai pus buline in oras si care au disparut la fel de repede cum au aparut. de aceea exista acele poze de noapte cu alte cladiri. Primite de la oamenii care au mai pus buline. Despre cererea multorade a mai pune buline la dispozitie nu pot decit sa ii rog sa downloadeze de pe site pdf-ul cu buluina si sa il printeze.
Alte cladiri care eu consider ca ar merita sa fie imbulinate se afla la urmatoarele adrese
- Strada Lascar Catargiu nr. 22;
- Strada Chiristigiilor nr. 11-13 (zona Obor);
- Strada Polona nr.56;
- Strada Polona nr.65;
- Strada Armand Calinescu nr.19;
- Strada Armand Calinescu nr.29;
- Calea Floreasca nr.28-30;
- Strada Buzesti nr. 75, sector 1
- Calea Vitan nr. 55-59, sector 3;
- Bulevardul Unirii nr.37, sectorul 3;
- Bulevardul Octavian Goga nr. 2, Sector 3;
- Splaiul Unirii nr.16;
- Calea Călăraşilor nr.169, sector 3;
- Strada Berzei nr.40;
- Strada Traian nr.184-186;
- Bulevardul
- StradaToamnei nr.68;
- Piata Gemeni nr.1;
- Strada Occidentului nr.25;
bulina albastra oficiala
Si la ora 12 a avut loc actiunea oficiala pe Blvd Lascar caatargiu 22 unde exista prin coincidenta si sediul politiei sector 1.
Purtatorul de cuvint al politiei capitalei a declarat ca este un mod mai neortodox de a protesta dar pentru ca nu am distrus cladirea nu ma vor amenda. Dupa ce o declaratie mi-a fost luata de un ofiter in biroul de investigatii criminale :)
bulina albastra
Bulina Albastra
Un proiect de Daniel Gontz si Gianina Carbunariu.
Bulinele albastre semnalizeaza seismul estetic care zguduie orasele romanesti de 15 ani. In acest cataclism intra termopan, rigips, gresie, spatiu rezidual lasat in urma de urbanismul comunist, o puzderie de fatade de sticla, frinturi de cultura vizuala de la televizor, demolari euforice, custi pentru bodyguarzi, plante de plastic, marmura neagra, decoratiuni din inox si idei despre arhitectura care desfid orice norma despre cum traieste si arata un oras.
Mi s-a parut important sa reactionez la uritenia sufocanta a unei bune parti din ce s-a construit in ultimii ani. Bulinele indica pericol, si cred ca pericolul degradarii estetice a orasului e aproape la fel de mare ca cel al unui cutremur.
Bulinele rosii spun ca trebuie sa te feresti, bulinele albastre - ca trebuie sa protestezi.
confuzie
se pare ca domneste o mare confuzie pe net… asta din cauza agentiei de pr care a trimis un comunicat de presa destul de lejer de interpretat in favoarea firmei client. Toata povestea cu fintiniile arteziene a fost un proiect de arta, conceput si executat de mine, ajutat de H’art Gallery si sponsorizat de chivas… e foarte simplu.
textul oficial :
Daniel Gontz
Orasul are nevoie de culoare!
Performance-ul de joi seara a intervenit in decoratia si structura simbolica a fostului Bulevard al Victoriei Socialismului printr-un procedeu simplu: fintinile vor ‘distribui’ apa colorata, o trimitere nu numai la canicula si rationalizarea apei cu care meteorologii si expertii ne tot ameninta, la teama de apa infestata sau dezastru ecologic, dar si la semnficatia ceremoniala a acestui spatiu. Bulevardul este coloana vertebrala in arhitectura ceremoniala din Bucuresti, facind legatura intre Piata Unirii, unde arhitectura comunista a capatat un straniu aer festiv, pe alocuri grotesc, izolata cum e acum de panouri publicitare, si Casa Poporului, care a reusit sa reziste neschimbata din 1989.
Performance-ul sugereaza o ‘contaminare’ intre timpii diferiti ai istoriei recente, un gest ambiguu care poate provoca panica sau bucurie, o incercare de a insufleti o parte din tesutul necrozat al orasului, o campanie publicitara pentru un produs inca absent, o intrebare despre solidaritate in Romania torida a lui 2007.
fintiniile arteziene de la unirii
da… stiu… sunt tare colorate… ca si degetele mele.. ca si hainele mele…. s-a mai terminat un proiectel… interventii in spatiul urban… e prima de acest fel si imi place la nebunie reactia oameniilor. de mult nu am mai vazut oameni care sa opreasca la semafor si sa se dea jos din masina ca sa faca poze… aititea zimbete…
si daca cineva e de parerea ca e urit sau tiganesc cum am mai auzit, ii rog pe ei sa sara data viitoare cu un proiect. bucurestiul are nevoie de cit mai multe astfel de proiecte…
anyway, poze o sa apara in curind, dar acum plec si nu am timp sa stau pe ele…
textul oficial de la interventie si restul de bla bla mai tirziu :)
spiegel online
http://km42.spiegel.de/home/index.php?directid=230
In german, an interview about the clip for urma
I like it
http://babylonoise.wordpress.com/2007/05/29/despre-urma-si-etica-diy/
Un articol care mi-a palcut foarte mult….
Interview in RO language
http://www.iqads.ro/tv_4292/oamenii_de__imagine__din_spatele_eventurilor_publicitare.html
Interviu dat de Dilma si de mine celor de la IqAds
a new vj reel for the vlaicu golcea’s project, bucharest AV
The whole vj-ing is now midi controlled… a fine thing….
